Ploua,iar cu fiecare strop ce se sparge de asfalt, ma gandesc din ce in ce mai mult la ce va urma si mai ales, la ce-a fost pana acum,cand imi astern gandurile pe hartie.
Stiu doar ca trebuie sa plec spre aeroport.In rest,nimic nu conteaza,caci orice as incerca sa fac,iese intotdeauna pe dos,la fel ca atunci cand bunica ce-ti tricota pulovere albastre si moi,cand erai copil,gresea un ochi,apoi tot randul.O singura greseala, din neatentie...
O melodie trista, in ton cu vremea londoneza si starea de spirit neimplinita;plutesti euforic,fumand nervos,cautand ceva ce simti ca-ti lipseste.O introspectie fara sorti de izbanda,pana te trezeste un "buna" si cateva cuvinte mici,dar spuse din inima - asa ai vrea sa crezi,dar experienta te invata altceva.Ca si cum gandurile erau noastre erau unul.
Ti-e dor si te doare cand iti aduci aminte de nenumaratele "scapari", crezand ca faci ceea ce-i bine,pe moment.Pentru tine,ori cei din jurul tau.Apoi realizezi si mai presus de toate, simti cat de mult te poti schimba,doar urand pe cineva care ti-a facut rau,intr-un fel sau altul,caci,daca cicatricile se vindeca,sufletul ramane crestat si asta ... n-o poti repara.La fel ca ploaia care cade pana cand Cerul nu mai are lacrimi sa verse...Si rasare,vesel,Soarele.
O picatura de ploaie cazuta in imensitatea Oceanului.Un moment.O clipa de luciditate.O tragedie.O viata. PUNCT !
Stiu doar ca trebuie sa plec spre aeroport.In rest,nimic nu conteaza,caci orice as incerca sa fac,iese intotdeauna pe dos,la fel ca atunci cand bunica ce-ti tricota pulovere albastre si moi,cand erai copil,gresea un ochi,apoi tot randul.O singura greseala, din neatentie...
O melodie trista, in ton cu vremea londoneza si starea de spirit neimplinita;plutesti euforic,fumand nervos,cautand ceva ce simti ca-ti lipseste.O introspectie fara sorti de izbanda,pana te trezeste un "buna" si cateva cuvinte mici,dar spuse din inima - asa ai vrea sa crezi,dar experienta te invata altceva.Ca si cum gandurile erau noastre erau unul.
Ti-e dor si te doare cand iti aduci aminte de nenumaratele "scapari", crezand ca faci ceea ce-i bine,pe moment.Pentru tine,ori cei din jurul tau.Apoi realizezi si mai presus de toate, simti cat de mult te poti schimba,doar urand pe cineva care ti-a facut rau,intr-un fel sau altul,caci,daca cicatricile se vindeca,sufletul ramane crestat si asta ... n-o poti repara.La fel ca ploaia care cade pana cand Cerul nu mai are lacrimi sa verse...Si rasare,vesel,Soarele.
O picatura de ploaie cazuta in imensitatea Oceanului.Un moment.O clipa de luciditate.O tragedie.O viata. PUNCT !
Un comentariu:
trist dar frumos.imi place cand te redescopar sensibil :)
Trimiteți un comentariu