Twisted...

De ce am renunta la ceva ce ne dorim cu toata fiinta noastra?pentru ce?pentru cine?de ce...Poate pentru ca nazuinta noastra catre mai bine, merge atat de departe incat orice ti s-ar parea azi idealul suprem, maine il poti uita ca o amintire neplacuta,incuita intr-un raunchi indepartat al mintii tale.CE vrei de la viata?S-o traiesti.Alege s-o traiesti cum vrei,fara sa tii cont de nimc...fara regrete, fara remuscari,fara ganduri negre.Insa ai vrea sa poti da timpul inapoi,macar 2 minute.Destul cat sa fumezi o tigara,pe fuga...2 minute in care ti-ai dori sa scapi tocmai de rmeuscari,de regrete si de gandurile negre ce-ti strabat acum mintea.Caci cu totii vrem sa schimbam cate ceva...irefutabil!!!Dar te schimbi doar pe tine...Cresti si inveti, cazi si te ridici.
Sansa ti se arata ca o raza de soare in mijlocul unui ger napraznic, exact cand nu te astepti,dar uneori esti mult prea slabit s-o poti prinde;ros de micile belele de zi cu zi,de esecul propriei persoane, te invinovatesti pe sine pentru tot ce nu merge,cu toate ca porti doar o parte din povara.Si incerci sa profiti din plin,sa uiti de ce-a fost si tot ce-ai vrea,de fapt sa fie si traiesti.Daca nu stiu ce-o sa fac maine,dupa ce ma trezesc, cum sa am idee ce-mi poate rezerva "viitorul"?"Viitor" pentru ca nu cred in "destin"...Toate conceptele sunt bune,in sine,ca idee,dar majoritatea te doboara si te dezamagesc profund...asta e unul dintre ele.Maybe it's just me,though.Or is it?
Si tu bei,fumezi,iti place sa pierzi noptile, sa umbli dupa senzatii tari...te atrage pericolul si doar atunci simti ca traiesti.Oare ce vrei de la viata?Si de ce ai renunta la visul tau din copilarie,sa spunem?Vrei sa supravietuiesti cat mai mult si s-o duci bine,sacrificand exact ce-ti dadea putere cand te loveai de vreun zid:visurile, ideile,sperantele.Totul e un joc de noroc.
21 ! Blacckjack! You win ! Inca un punct si banca ia totul....PUNCT

Just rain drops ...

Ploua,iar cu fiecare strop ce se sparge de asfalt, ma gandesc din ce in ce mai mult la ce va urma si mai ales, la ce-a fost pana acum,cand imi astern gandurile pe hartie.
Stiu doar ca trebuie sa plec spre aeroport.In rest,nimic nu conteaza,caci orice as incerca sa fac,iese intotdeauna pe dos,la fel ca atunci cand bunica ce-ti tricota pulovere albastre si moi,cand erai copil,gresea un ochi,apoi tot randul.O singura greseala, din neatentie...
O melodie trista, in ton cu vremea londoneza si starea de spirit neimplinita;plutesti euforic,fumand nervos,cautand ceva ce simti ca-ti lipseste.O introspectie fara sorti de izbanda,pana te trezeste un "buna" si cateva cuvinte mici,dar spuse din inima - asa ai vrea sa crezi,dar experienta te invata altceva.Ca si cum gandurile erau noastre erau unul.
Ti-e dor si te doare cand iti aduci aminte de nenumaratele "scapari", crezand ca faci ceea ce-i bine,pe moment.Pentru tine,ori cei din jurul tau.Apoi realizezi si mai presus de toate, simti cat de mult te poti schimba,doar urand pe cineva care ti-a facut rau,intr-un fel sau altul,caci,daca cicatricile se vindeca,sufletul ramane crestat si asta ... n-o poti repara.La fel ca ploaia care cade pana cand Cerul nu mai are lacrimi sa verse...Si rasare,vesel,Soarele.
O picatura de ploaie cazuta in imensitatea Oceanului.Un moment.O clipa de luciditate.O tragedie.O viata. PUNCT !